Jurnal de Calatorie: Trovanti, Maldaresti, Ranca

Am fost intr-o Aventura in Natura, la Prislop si Sarmizegetusa!
Si am plecat la drum, toti intr-o masina, obositi, lipsiti de somn pentru ca am plecat devreme din Constanta sa trecem prin Bucuresti pana el nu se trezeste la viata.
Primul popas la iesire din Bucuresti si apoi am continuat pana la Trovanti. Care nu sunt oua de dinozauri, ci doar formatiuni cimentate de nisip, sunt moi si firavi, se distrug la cea mai mica atingere. Noi ne-am bucurat si de catei, cainii din acel loc frumos, care efectiv aveau chef de joaca. Am urcat o clipa in masina pana la Horezu, unde sufletul ni s-a umplut de frumos.
Pe lemn scris de mana am citit Vizitati Culele! Ce or fi culele? Ne-am indreptat spre ele si am fost uimiti, mirati da cate bogatie exista, de cate fapte eroice si povesti romantice este plin acest pamand. Oamenii de acolo, ne spus, aratat tot ce s-a pastrat si noi am plecat bogati si dornici sa multumim si respectam tot ce a fost pe acest taram. Culele Maldaresti si Cula Greceanu merita locul lor in inima fiecarui roman.

Pe farfuria de pe masa scria in araba veche: Milosul (generosul) cand promite ceva face! Iar pe vaza: O sa fii in siguranta numai daca stii cand sa vorbesti (iti tii limba in gura) si daca ignori lucrurile pe care le vezi si-ti fac rau

Sus la munte, sus, de la Novaci spre Ranca, deasupra norilor ne-am bucurat de soare, erau 13 grade si vantul uitase sa bata, dar bariera de beton anunta ca drumul Transalpina este inchis! Desi era soare si frumos … am facut cale intoarsa, dupa ce ne-am bucurat de inaltimea muntelui.
Repede, repede pe minunata vale a Jiului, am admirat lucrarea incredibila a cailor ferate dintre Bumbesti si Livezeni, intrecandu-ne cu o garnitura de tren care transporta carbune, inca il transporta.
Pe seara, pe la ora 19.30 am ajuns si la gazda noastra, Moara Lu’ Antone, acolo ne astepta tacuta moara, camerele noastre linistite si curate, dar mai ales cina … un deliciu de “pomana porcului” cu mamaliga facuta din faina de porumb, cum asa ii zic oamenii locului.
Dupa cina am mancat bataie de la cei mai mici pentru ca am intrat pe teritoriul lor … MACAO!
Si asta nu a fost decat prima zi!

This entry was posted in Jurnal and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *