Manastirea Celic Dere

Manastirea Celic-Dere, situata in partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunare si Marea Neagra. Numele manastirii este luat de la paraul Celic-Dere (nume turcesc, in romana insemnand “paraiasul de otel”, aici fiind gasite arme din trecutul indepartat).

Manastirea este situata la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea si 12 kilometri vest de localitatea Cataloi aflata pe soseaua Tulcea-Constanta, in Comuna Frecatei. La intrarea in incinta trecem pe langa cladirea din dreapta cu etaj, construita in 1919, la parterul careia din 1954 este paraclisul, iar in stanga intrarii cladirea staretiei si a catorva chilii.

In incinta mai sunt si alte cladiri pentru chilii, una dintre acestea fiind in fata bisericii mari. Alte cladiri sunt in afara incintei, in spatele cladirii cu paraclis. In incinta mare a manastirii sunt parcuri cu iarba, flori, arbusti si arbori, precum si alei betonate pentru circulatie, prevazute cu banci pentru odihna.

De la intrarea in incinta mergem urcand usor pe o alee inierbata marginita de arbori coniferi, circa 150 de metri, urcam apoi o scara de beton de 30 trepte pana ajungem in fata bisericii, dupa care urcam inca 24 trepte de beton ca sa ajungem in pridvorul bisericii. Acest urcus ne face sa intelegem ca biserica este construita pe un deal mai inalt decat restul incintei.

Asupra anului infiintarii Manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea “Marelui Dictionar Geografic al Romaniei”, conform careia asezamantul a fost fondat de “arhiereul” Athanasie Lisivencof la anul 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu, care fixeaza fondarea manastirii “cam la 1840” de catre calugari romani si doi calugari rusi intorsi de la Sfantul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie.

Dintre acestea, cea mai intalnita este cea conform careia, in secolul al XVIII-lea, calugari ardeleni veniti din Muntele Athos se stabilesc in aceasta poienita, vatra monahala si construiesc o bisericuta din barne de lemn si lut, situata pe locul unde azi este cimitirul.

Athanasie Lisavenco ar fi oprit pe femei in manastirea intemeiata, iar pentru barbati a construit o bisericuta si cateva chilii la vreo doi kilometri mai la vale, infiintand o a doua manastire, Celicul Mic sau Celicul de Jos.

Distrusa de incendiu, arhimandritul Athanasie Lisavenco (considerat ctitorul manastirii, 1800-1880 si ale carui oseminte se gasesc intr-o mica racla foarte frumos argintata, asezata pe dreapta in paraclis) si Dosotei Crihana construiesc, intre anii 1841 si 1844, o bisericuta cu chilii in forma de patrulater, pe valea paraiasului Celic-Dere, azi fiind pe acel loc o troita care arata ca aici a fost biserica.

In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat in manastire de maici (maicile au fost aduse din Basarabia), monahii fiind stramutati langa balta Saon unde isi construiesc o bisericuta si cateva chilii – viitoarea Manastire Saon. Dupa 60 de ani, constructia s-a degradat datorita infiltratiilor si inundatiilor.

Dupa propria sa declaratie, facuta la 3 septembrie 1857, in fata Consistoriului duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisavenco, lipovean de origine, s-a nascut in targul Chilia din Basarabia, pe la anul 1816 (in 1857 arata ca are 41 de ani).

In anul 1837 el intra in Manastirea Caracal de la Sfantul Munte Athos unde se calugareste in anul 1839. Doi ani mai tarziu, el este hirotonit ierodiacon si ieromonah, dupa care pleaca “in partile Dunarii, aproape de Isaccea, langa apa numita Celic Dere unde a fundat un schit cu hramul Adormirea Maicii Domnului.”

O troita aminteste: “Aicea a fost biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavril, a treia din Manastirea Celic Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie si daramata de inundatiile din 1916. Spre aducere aminte s-a facut aceasta insemnare de arhim. Porfirie Stefanescu in 1976 – aug. 1977”.

In anul 1901 episcopul Partenie al Dunarii de Jos a pus temelia actualei biserici, dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucuresti. Dar in anul 1902 lucrarile constructiei sunt intrerupte si reluate abia in anul 1910 la initiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor.

Lucrarile, reluate dupa planurile arhitectului Dumitru Berechet, continua pana in anul 1916 si reincep in anii 1924-1925. Acum a fost ridicata si biserica mare a manastirii si o mare parte dintre edificiile actuale.

Noua biserica a asezamantului a fost pictata intre anii 1926-1932, in fresca, de pictorul roman Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, in stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite in bisericile romanesti din epoca brancoveneasca. Biserica a fost sfintita in anul 1932 cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” de catre episcopul Cosma Petrovici.

La cativa pasi de biserica se afla casa maicii Paisia, in curtea careia s-a ridicat o troita pe locul bisericii inaltata la 1909, cu Sfanta Masa protejata cu acoperis din tabla si mormantul ctitorului Athanasie ale carui moaste (mana neputrezita) sunt depuse in Paraclis.

“Marele Dictionar geografic al Romaniei” consemneaza la 1902 ca “maicile sunt in numar de 83” si ca “langa manastire se mai afla si o pestera unde se ingroapa mortii incepand de la 1860. Pestera e lunga de cateva sute de metri, incepand de la manastire si raspunzand tocmai la Telita. Are mai multe rasuflaturi”. Tunelul nu a fost inca cercetat.

In anul 2002, pentru mai buna desfasurare a vietii monahale in cadrul manastirii, vietuirea de sine a fost inlocuita cu randuiala vietii de obste. Tot atunci monahia Casiana Mares a fost numita stareta manastirii.

Biserica din piatra a manastirii a fost construita intre anii 1901-1916, ctitorita de episcopul Partenie Clinceni. In anul 1909 lucrarile se reiau de catre P.S. Nifon Niculescu care a ridicat zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, pe baza planului intocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Biserica de la subsol a avut initial destinatia de gropnita, transformata apoi in biserica de iarna cu hramul “Izvorul Tamaduirii”, unde s-a slujit intre anii 1932-1954.

Biserica manastirii este construita in plan triconic, in stil clasic modern de traditie post-bizantina. Constructia este caracterizata prin suprapunerea a doua biserici. Subsolul initial a fost facut ca gropnita pentru pastrarea osemintelor, dar dupa sfintirea din anul 1932 (cu hramul “Izvorul Tamaduirii”) i s-a dat alta destinatie, ca paraclis, pana in anul 1954.

In exterior, despartirea celor doua biserici este marcata de un brau inconjurator. Are trei turle, una mare pe altar-naos octogonala cu opt ferestre inguste si inalte prevazute cu frumoase ancadramente in piatra si doua mai mici pe pridvorul inchis asezate dreapta-stanga tot de forma poligonala. Pridvorul deschis este sustinut de patru coloane mari asezate in fata si alte doua (dreapta-stanga) care marginesc peretele pridvorului inchis.

In pridvorul inchis se intra pe o usa masiva din lemn prevazuta si cu un grilaj puternic de metal. In dreapta si stanga usii sunt pictati, in forma marita, Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Sus, pe peretele pridvorului, este pictata scena “Adormirea Maicii Domnului”. Pridvorul inchis este pictat.

In pronaos sunt cate doua coloane mari pe fiecare parte care-l delimiteaza de naos. In naos si pronaos lumina strabte prin cele doua ferestre duble asezate pe fiecare parte, prevazute cu grilaj metalic intre ele. Pridvorul inchis este luminat de cate o fereastra laterala si cate una dreapta-stanga in fata.

Catapeteasma, executata in lemn de par poleit cu foita de aur, este de mare valoare artistica, sculptura fiind opera lui Anghel Dima din Bucuresti. Pardoseala bisericii este din parchet. Acoperisul este din tabla. Pridvorul inchis fiind construit mai inalt decat restul bisericii, are in partea superioara un rand de firide nepictate.

Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” adaposteste epitaful Mantuitorului brodat de maica Antonina in anul 1865, 85 de strane, policandrul si sfesnicele lucrate in 1928 la fabrica de laminat din Brasov.Manastirea Celic Dere

Acest articol a fost publicat pentru prima data: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-celic-dere-67965.html

This entry was posted in Dobrogea, Manastiri and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *