Cuibul solitar al Reginei Maria. Cum s-a îndrăgostit regina de Balcic, „coasta de argint”: „Este casa mea de vis, inima mea“

Cu drag revenim mereu la Balcic pentru a ne incarca cu energia si frumusetea locului.

Hai si tu cu noi nu doar la Balcic, ci si la Dalboka si Kaliakra!


Spiritul Reginei Maria continuă să domnească la Balcic, locul în care aceasta şi-a creat casa de vis. Balcicul nu mai este pământ românesc din 1940 şi aparţine în prezent Bulgariei. Zeci de mii de turişti vin anual aici pentru a descoperi un loc de vis care poartă amprenta personalităţii Reginei Maria.

La 100 de ani de la moartea Reginei Maria, spiritul ei trăieşte şi domneşte încă la Balcic. Bucata de pământ care a aparţinut cândva României, aflată astăzi în Bulgaria, va rămâne pentru totdeauna casa de vis a Reginei Maria. O casă al cărei prag îl trec anual sute de mii de români, curioşi să descopere ţinutul misterios şi solemn pe care l-a creat aici Maria. Atmosfera locului le dezvăluie turiştilor nu doar un colţ de rai, clădiri cu arhitectură specială şi o bucată de mare cu un peisaj mirific.

Personalitatea Reginei Maria se dezvăluie încă în fiecare colt al parcului, pe toate aleile împodobite cu florile iubite de regină şi în toate încăperile castelului pe care ea l-a numit „Cuibul singuratic“. La Balcic, Maria a creat un loc de refugiu în care venea des să se regăsească, dar şi un loc al confluenţelor culturale şi religioase în care a adunat laolaltă tradiţii ale locului şi ale lumilor în care s-a născut şi a trăit.  „Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul. Balcicul este casa mea de vis, inima mea”, spunea Regina Maria despre tărâmul creat la Balcic. Prima întâlnire

Se spune că Maria a descoperit Balcicul întâmplător şi a ajuns aici fără să bănuiască că avea să se îndrăgostească iremediabil de acest loc. În 1924, la 10 ani de când devenise regina României în urma urcării pe tron a lui Ferdinand, Maria a făcut o plimbare prin Dobrogea însoţită de pictorul Alexandru Satmary. „Într-o plimbare prin Dobrogea, m-am apropiat deodată de o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simţire că locul acesta mă aştepta dintotdeauna pe mine, ori trăisem totdeauna în aşterptarea lui“, mărturisea Maria despre prima întâlnire cu Balcicul.  Născută pe o insulă şi tânjind după dorul de mare, întâia ei dragoste, regina a găsit la Balcic locul potrivit pentru a-şi ridica o casă doar a ei. „Balcic! Coasta de argint. Într-adevăr e bine supranumită. Faleze de culoarea argintului, peisaj de vis, iar în depărtare marea misterioasă, albastră ca peruzeaua, în veci neodihnită. Fusesem la Balcic odată, înainte de război, în grabă, şi păstrasem o amintire imprecisă. Îl descoperii din nou în octombrie 1924, în tovărăşia fiului meu, Nicolae. După multe peripeţii, în toamna aceea uscată, sosirăm şi la Balcic. Acest colţ era fermecător! Şi avusei senzaţia stranie de a-l fi căutat toată viaţa şi de a-l fi găsit în sfârşit. Un loc de vis, păzit de un bătrân copac. Mă aşezai la umbra lui şi mă uitai şi eu în apă, cum probabil privea şi el mai bine de un secol. Farmecul acelei frumuseţi pătrundea din ce în ce mai adânc în inima mea. Apoi întorcându-mă către Nicolae spusei: Oh! Nicky, locul ăsta trebuie să fie al meu! Simt că m-am întors la ceva care mi-a aparţinut întotdeauna. Şi într-adevăr acest loc de vis deveni al meu“, scria Regina Maria.

La momentul începerii construirii castelului, Maria a cerut ca lucrările să nu schimbe nimic din specificul regiunii. Să se păstreze uliţele strâmte, casele turceşti, atmosfera orientală, iar palatul să se integreze în peisaj. Terenul pe care a fost ridicat castelul de la Balcic a fost oferit reginei de  bancherul Jean Crissoveloni. Pe lângă acesta, statul român a cumpărat alte câteva terenuri de la localnici. „O casă albă, trainică, simplă ca linie, cu înfăţişare turcească, o casă la care catul al doilea avea să fie ieşit peste cel de jos. O casă cu acoperiş turtit şi cu picioarele aproape de mare”, a fost visul Mariei care a devenit realitate la Balcic. Cuibul solitar „Tenha Juvah“ (cuibul solitar, în limba turcă) a fost denumirea pe care Maria a dat-o casei ridicate la malul mării. Cuibul reginei a fost ridicat sub forma unei vile albe cu parter şi două etaje, cu 14 camere, o terasă şi un balcon deasupra mării. Construcţia vilei a durat patru ani, din 1925 până în 1929 şi potrivit analelor istorice întreaga lucrare ar fi costat peste 12 milioane de lei. Vila avea un minaret turcesc care dădea palatului un aer oriental. Regina a cerut ridicarea unei a doua clădiri, Vila Mavi Dalga, compusă din 16 camere, în care a amenajat apartamentele principelui Nicolae. Lângă vila Mavi Dalga, tot la cererea Mariei, s-a ridicat clădirea destinată suitei, numită „Sabur Jevi“, cu camerele distribute în formă de potcoavă, cu colonade spre mare şi coloane spre interior.Alături de principalele clădiri ale domeniului, regina Maria a cerut  transformarea celor cinci mori turceşti pe care le găsise aici în spaţii pentru bucătărie, uzină electrică, magazie, locuinţa personalului şi garaj. La cererea ei au fost construite mai multe pavilioane: pavilionul administraţiei, pavilionul de odihnă, pavilionul principesei Ileana şi al principelui Nicolae, pavilionul „Izbânda“, „Ciuperca“, „Lingerie“, „Cara Dalga“. La Balcic, regina a construit pentru fiica ei Ileana un  un studio de pictură.   Fire credincioasă care avea nevoie de un loc de rugăciune, Regina Maria şi-a construit la Balcic un templu „Maria Ruh“ şi o capelă – „Stella Maris“. Bijuteria Stella Maris, realizată în stil bizantin, din piatră de Balcic, a fost pictată în 1930 de A. Demian şi Papatrindafil şi închinată Maicii Domnului. În curtea capelei a fost amenajată o fântână cu apă, deasupra căreia Maria a cerut să se pună statuia Fecioarei cu Pruncul. Pe peretele de lângă curtea Capelei Stella Maris se află singura inscripţie în limba română de pe întreg domeniul regal. ”În amintirea lui Gaetan Denize cu al cărui credincios ajutor şi râvnă am zidit aceste locuri. Marie. 14 Mai 1930”. Placheta a fost pusă în memoria  secretarului particular al Reginei, cel care a  supravegheat ridicarea domeniului de la Balcic.

Balcic a fost locul în care Maria şi-a găsit linişte, departe de lumea agitată din Capitală. Aici nu mai era regina, ci „Sultana”, aşa cum o numeau localnicii care o îndrăgeau. Regele Ferdinand venea rar la Balcic, în vizite scurte şi foarte discrete. Regina a făcut Balcicul să înflorească. Le-a cerut grădinarilor Jules Jeanin şi Carol Gutmans să planteze la Balcic florile sale preferate: crini, irişi, trandafiri, glicine, bujori, migdali, chiparoşi, cactuşi. Grădina a fost amenajată pe terase botezate după numele membrilor familiei regale: Mircea, Ferdinand, Carol, Elisabeta, Mignon, Nicolae, Ileana, Sandro, Mihai, Elena, George.  În grădini au fost aduse coloane de marmură, pietre cu inscripţii în arabă şi slavonă, vase antice pe care un arheolog prieten al reginei le descoperise în săpăturile din Cipru. La Balcic, regina a reuşit pentru prima dată să sădească o grădină de crini: „Am descoperit pentru prima dată crinii albi înalţi. Acesta a fost începutul unei adevărate aventură de o viaţă. De atunci încerc să-i sădesc peste tot unde fac câte o grădină. Câteodată reuşesc, altădată dau greş. Destul de târziu au apărut şi succesele. Destul de departe … În Balcic, pe terasele cu vedere la Marea Neagră. Aici, spre bucuria mea, crinii au întrecut şi cele mai îndrăzneţe aşteptări ale şi au înflorit extraordinar. În ciuda timpului trecut între crinii de pe această alee din depărtata Dobroge şi primii lilieci pe care i-am văzut în grădina micuţă a tatălui meu, aroma lor mă întoarce mereu în copilăria mea insula mea însorită printre iernile vieţii”, scria în memorii Maria, regina României.

În Grădina lui Alexander, regina a amenjat o alee cu pietre de moară. A cerut să fie aduse aici 19 pietre de moară, fiecare simbolizând un secol din istoricul omenirii. Ea a botezat locul Aleea Secolelor. În testament, a cerut ca la fiecare secol nou să se adauge la alee câte o piatră. Dorinţa Reginei Maria fost respectată şi după moartea ei, la capătul  aleii, pe un postament, a fost adusă o piatră de moară care simbolizează scurgerea secolului XX.

Parcul amenajat la Balcic la cererea Reginei Maria a fost transformat  de autorităţile bulgare în gradina botanica, datorită numeroaselor plante exotice adăpostite aici. Astăzi, o vizită în grădina Reginei Maria înseamnă o vizită într-o grădină botanică unică în Europa Centrală. La 100 de ani de la moartea Reginei, la Balcic încă se mai vorbeşte româneşte. Bulgarii care au în grijă moştenirea Mariei au învăţat româneşte datorită zecilor de mii de turişti români care calcă anual pragul domeniului.

Regina Maria a devenit un brand al locului, imaginea ei a fost imortalizată pe suveniruri, iar hotelul din zonă a fost botezat cu numele ei. Deşi inima Mariei n-a rămas la Balcic, aşa cum ceruse în testament, spiritul ei continuă să domnească peste bucata de pământ românesc, pierdută de România în 1940.

Citeste mai mult: adev.ro/o791xf

This entry was posted in Dobrogea and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *