Cetatea Enisala

Una dintre cele mai frumoase cetăţi din România, cea de la Enisala, atrage în fiecare weekend sute de turişti. Dincolo de istoria pe care o poartă zidurile cetăţii genoveze, frumuseţea naturii în mijlocul căreia a fost ridicată această fortăreaţă militară este cea care te determină să revii aici. „Adevărul“ vă prezintă, în cadrul celei mai frumoase campanii, „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, un loc spectaculos.

Ieşi din Tulcea pe drumul spre Agighiol, DJ 222. Şoseaua este ca-n palmă, ceea ce, evident, te va încânta. Înaintezi spre destinaţie pe acelaşi drum judeţean şi treci, pe rând, prin Agighiol, Sabangia, Sarichioi. După ce ai trecut de centrul localităţii Sarichioi (este cea mai mare comună din Tulcea, care numără de două ori mai mulţi locuitori decât oraşul Sulina) vei găsi un indicator care te va ajuta să ajungi la Enisala. Faci stânga, aşa cum îţi arată indicatorul şi înaintezi pe un drum la fel de bun. Cetatea este la mai puţin de 40 de kilometri de municipiul Tulcea. Dacă mergi tot înainte, o vei vedea şi, în plus, vei găsi la poalele dealului pe care a fost construită un indicator care te ajuta să ajungi mai repede aici. Urci pe un drum şerpuit, în rampă, asfaltat. În maxim două minute eşti sus:găseşti aici suficiente locuri de parcare, iar distanţa până la intrarea în cetate este destul de mică (numai câteva minute de mers pe jos), astfel că nu are sens să duci maşina până la scara care urcă la ziduri. La intrarea în cetate te aşteaptă un angajat al Institutului de Cercetări Eco Muzeale care îţi va vinde bilet de intrare (costă doi lei şi în schimbul acestei sume chiar primeşti bilet). 

Peisajul care îţi taie respiraţia

Ajungi la scările metalice. Urci primele trepte, iar la zece metri distanţă vei mai întâlni câteva trepte. Înainte de a intra în cetate, însă, te opreşti şi admiri peisajul absolut superb:dacă te aşezi cu spatele la cetate, vei vedea imaginea extraordinară a canalelor care fac legătura între lacul Babadag şi lacul Razim.

Lacul Babadag, concesionat, este unul dintre puţinele locuri în care încă se mai găseşte anghila (un peşte foarte gustos, care seamănă cu un şarpe), iar lacul Razim este unul dintre cele mai mari din ţară, care face parte din complexul lagunar Razim-Sinoe. Pe lacul Razim vei avea ocazia să observi, absolut de fiecare dată, câţiva plauri. Sunt aglomerări de vegetaţie compactă care arată ca nişte insule verzi ce plutesc pe lac.

Partea interesantă la aceşti plauri este că insulele plutitoare se „plimbă“ de-a lungul lacului, astfel că cele pe care le vezi astăzi nu sunt, neapărat, cele pe care le-ai văzut ieri. S-a întâmplat nu demult ca un pescar care şi-a tras barca la plaur şi a adormit să se trezească în toiul nopţii fără să aibă vreo idee unde este. A fost nevoie de intervenţia unui elicopter pentru a-l găsi pe pescarul ghinionist. Noroc că prinsese semnal!

Nimic nu este mai frumos decât natura de la Enisala pe timp de primăvară:atunci când vegetaţia de un verde aprins este traversată, de-a latul, de firicele abastre. De pe deal, par numai dungi albastre, dar dacă te apropii constaţi că sunt canale de câţiva metri.

Cu greu îţi iei ochii de la frumuseţea naturii şi îţi întorci atenţia spre istorie:cu paşi mărunţi te îndrepţi spre povestea cetăţii genoveze construite în secolul XIII. „Este singura cetate medievală care a rămas în picioare în această porţiune de ţară, mai sunt doar câteva prin Moldova. Ineditul acestei cetăţi este rolul ei militar (de aici urmăreau genovezii navele de comerţ în perioada în care controlau traficul pe apă) combinat cu peisajul inedit. Este o împletire fericită între interesul ştiinţific şi atracţia turistică. Este un «cuib de vulturi» care domină împrejurimile, natura extraordinară“, spune Florin Topoleanu, arheolog şi director al Institutului de Cercetări Eco Muzeale.

Istoria ultimei cetăţi medievale din Dobrogea

Cetatea Enisala (cunoscută şi sub denumirea de „Heraclia“ sau „Heracleea“) a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul secolului al XIII-lea şi la începutul secolului al XIV-lea, după care a fost inclusă în sistemul defensiv al Ţării Românesti. Mai apoi, spun cercetătorii, a fost transformată în garnizoană a Imperiului Otoman.

Este situată apropiere de satul cu acelaşi nume, pe deal. Denumirea cetăţii provine de la turcescul “yeni” (nou), respectiv regionalismul dobrogean „sale” (aşezare, sat), adica „aşezare nouă“. Din câte spun cercetătorii, turcii ar fi preluat denumirea de la localitatea de lânga cetate, căreia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo.

Principalul scop al acestei cetăţi este cel militar:defensiv şi de supraveghere de la înălţime a drumurilor de pe uscat şi de pe apă. A fost abandonată de către turci, astfel că, în următoarele secole, cetatea s-a ruinat.

Cu toate acestea, un element deosebit care individualizează această cetate este acela de a fi supravieţuit confruntărilor armate ruso-turce care s-au desfăşurat pe teritoriul Dobrogei, mai spun istoricii. Iată cum:acum două secole, generalii armatei ruse au ordonat distrugerea tuturor cetăţilor medievale din nordul Dobrogei unde funcţionau garnizoanele Imperiului Otoman. Una singura a scăpat, pentru că nu mai era activă la momentul acela. Aşa se face că Enisala a rămas în picioare. A fost parţial reconstruită, astfel că singura cetate medievală din Dobrogea a redevenit un obiectiv turistic major al Dobrogei de Nord.

Pentru a promova mai mult turismul arheologic, administratorii vor ca de la anul să investeacă într-un sistem de lumini care să pună mai mult în valoare frumuseţea cetăţii. Pentru iluminatul cetăţii Enisala vor fi folosite panouri fotovoltaice, astfel că obiectivul va deveni de interes atât pe timpul zilei, cât şi spre înserat.

Cimitirul de la poalele cetăţii

O nouă atracţie a zonei sunt descoperirile arheologice de aici. În primăvara acestui an, cercetătorii de la Institutul de Cercetări Eco Muzeale din Tulcea au deschis un şantier arheologic la poalele cetăţii Enisala, în zona în care urmează să fie construit un miniport turistic. Şantierul s-a închis, iar rezultatele încep de apară:au fost găsite peste 500 de complexe arheologice, dintre care peste o sută de mormite în care au fost îngropaţi, cel mai probabil, cei care locuiau la cetatea genoveză.

„Am mai găsit o aşezare neolitică ce aparţine Culturii Gumelniţa, adică din a doua jumătate a mileniului V îHr. De asemenea, am găsit şi o aşezare din prima Epocă a Fierului, ceva mai consistentă. Este vorba de locuinţe, gropi de provizii, gropi menajere, dar şi gropi în care erau depuşi anumiţi indivizi, care sunt spectaculoase“, a spus dr. Sorin Ailincăi, arheolog.

Acesta spune că din informaţiile strânse până la momentul de faţă se pot publica cel puţin trei monografii esenţiale pentru istoria Dobrogei. „Vom publica rezultatele cercetărilor. Va apărea, cel mai probabil, un volum dedicat perioadei preistorice, perioadei neolotice şi celei din prima parte a epocii fierului, iar următoarele două volume vor fi dedicate cimitirului şi aşezării medievale“, mai spune cercetătorul tulcean.

Acest articol a fost publicat prima data aici! 

This entry was posted in Dobrogea and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *